Let’s get personal

zara boots ted baker bag black poncho

I’m really starting to feel homesick. I am sitting in my bed, with my PJs on and buried under a very fluffy blanket. Yes, it’s one of those rainy days when I decide to watch a good movie: The Sex and The City. But oh boy, that was such a big mistake. Because it makes me realise how much I miss my friends. How much I miss my endless conversations on the phone, getting ready for a party, girls’ nights at my place talking about beauty products, fashion and, of course, boys. You see, the idea of always traveling and living abroad has its disadvantages. it’s just too difficult to make new friends. And I’m not talking about good friends, I am talking about those intimate friends. Those friends that you can call in the middle of the night to talk about a bad dream, those friends that you can joke about anything and they will get you, those friends that know too much about you, but that’s fine. I feel that the older we are, the less we have the need to have these friends. But for me that’s not enough. I still need that high school drama every now and again. Especially when I watch a Sex and The City movie.

So to try and feel better I put on some clothes and I go shopping. But not clothes shopping, books shopping. Outside it’s still raining but I don’t feel anything. I have no umbrella but I don’t care. I’m walking and thinking of my friends. Of all my old best friends, of all the promises we used to make to each other when we were way too young: ‘If you get married first, I’ll be your godmother’, ‘if you have a child first, I’ll be its godmother’, ‘let’s buy two houses nearby, so we can be neighbours and always be together!’, ‘let’s get married together!’, ‘we could open a business together’….

After about 10 minutes I find myself in this big bookshop where I spend about an hour. I’m browsing all kinds of books, until I find something that could really lift up my spirit – the #Girlboss book by Sophia Amoruso. On my way back home my melancholy slightly transforms into enthusiasm about this autumn, about my friends, about my future plans. I mean, what was I thinking? I’m not alone, my best friend is living with me, my good friends are either in Manchester or easily reachable online. And I still have someone to call in the middle of the night if I really really need to. So why all this drama after all? I guess it was just the rain combined with one cheesy movie.And I guess I just miss my old friends.

 

NOTE – The photos were taken afterwards.

————————

Incepe sa mi se faca dor de casa. Sunt cocotata-n pat, inca in pijamale, sub o patura pufoasa si ma uit la Sex and the City. Afara ploua infernal si ma gandesc ca asta e cea mai buna varianta sa-mi petrec timpul. Insa toata povestea nu ma face decat sa ma gandesc la prietenele mele. Ideea de-a studia mereu in alta parte, de-a te muta in alte orase/tari suna foarte palpitant. Si e. Insa cu cat te muti mai des, cu-atat e mai greu sa-ti faci prieteni. Si nu ma refer la prieteni – amici…sau buni prieteni. Ma refer la prieteni intimi. Ma refer la cea mai buna prietena, pe care poti s-o suni la orice ora din noapte pentru nimic, la prietena care iti intelege toate glumele si care stie mult prea multe lucruri despre tine, dar nu-i nimic rau in asta. Am impresia ca, cu cat ‘imbatranim’ mai mult, cu atat genul asta de relatie nu mai e o prioritate. Avem mult prea multe probleme si mult prea putin timp liber pentru asta. Asa ca ne obisnuim sa fim mai independenti si sa luam mai multe decizii pe cont propriu. Ceea ce mi se pare normal, insa cateodata mi-e tare dor de prieteniile din liceu, cu toata drama si umorul lor.

Si ca sa ma simt mai bine decid sa ma imbrac si sa merg la shopping. Dar nu haine. De data asta vreau carti. Afara inca ploua torential dar eu ma plimb lejer, fara umbrela, gandindu-ma la prietenele cele mai bune din copilarie, la promisiunile pe care ni le faceam inca de mici: ‘daca tu te casatoresti prima, eu iti sunt nanasa! Daca nu, domnisoara de onoare’, ‘cine are prima copil, cealalalta ii e nanasa!’, ‘am putea sa ne luam case una langa alta, sa fim vecine!’, ‘sotii nostri o sa fie si ei cei mai buni prieteni, normal!’, ‘am putea sa ne deschidem noi magazinul nostru! sau cafenea! sau restaurant? da’ musai impreuna!’ …..

Dupa 10 minute ajung la librarie. O librarie in stilul Carturesti, cu cafenea inauntru, cu mai multe etaje. Cam o ora ma fatai printre carti si rasfoiesc cam tot ce mi se pare interesant. In final ma hotarasc sa iau o carte cam ‘la moda’ sa zic asa – #Girlboss de Sophia Amoruso. In drum spre casa deja ma simt mai bine. Parca melancolia mea se transforma-ncetisor in entuziasm. Sunt entuziasmata de ce-o sa-mi aduca toamna asta, de urmatoarele weekenduri planuite cu ‘noii’ prieteni, de micile proiecte pe care eu si Dan le-avem in gand. Pana la urma nu e asa rau. Locuiesc cu cel mai bun prieten al meu, am prieteni destui in Manchester si inca am pe cine sa sun in mijlocul noptii daca chiar mi-e musai. Probabil ploaia e de vina. Si filmul. Si probabil chiar mi-e dor de ‘vechii’ prieteni.

 

NOTA – pozele au fost facute ulterior.

black poncho autumn / fall outfit rainy day zara boots black poncho autumn / fall outfit rainy day zara boots black poncho autumn / fall outfit rainy day zara boots black poncho autumn / fall outfit rainy day zara boots

 

Dress- Asos

Bag – Ted Baker

Boots – Zara

Poncho – Sisters- Baia Mare/Romania

Facebook Comments

You may also like

20 Comments

  1. E atâta adevăr în ceea ce spui.Deși toată ideea de a călători sau a te muta în altă țară e atât de captivantă și produce “fluturi în stomac” (cel puțin asta simt eu acum,că tot sunt în căutarea următoarei destinații), nu se poate ignora faptul că implică anumite compromisuri,printre care distanțarea de familie și prieteni.

    Și deși,așa cum spuneai și tu,pe măsură ce înaintăm în vârstă pare mai dificil a lega prietenii intime,poți fi surprinsă uneori de oamenii faini care îți ies în cale.Așa că profită de noii prieteni și timpul petrecut cu ei,pentru ca vechii și adevărații prieteni vor fi mereu acolo pentru tine,indiferent de distanța fizică 🙂

    P.S. Și eu mă uit zilele astea la Sex and the City! 😀

    1. Exact!! SI ai dreptate… cine e un prieten adevarat, apoi e, nu conteaza cand si unde. Doar ca nah… uitandu-ma la serial mi-e dor..mi-e dor de iesirile la cafea, de povestile interminabile… de tot 🙂

      Te pup tare!

  2. Prima oara am venit aici, in Scotia, la facultate… Apoi am plecat in Spania, Alicante, cu Erasmus…stiu perfect ce spui tu… Mi-e dor de fetele de acasa, noroc ca tin legatura cu toate, si desi ne vedem de 2 ori pe an…ne vedem! Strainii sunt si mai reci, legi altfel prietenii cu ei…Dar vorba ta, locuiesc cu iubitul, amantul si cel mai bun prieten al meu! :))) Dap, e aceeasi persoana, pe cuvant! :))))

    Pozele tale sunt FABULOASE! Cea cu parul in vant e…wow! Frumusete ce esti!

    http://ciobacristina.wordpress.com/2014/10/11/fridays-downtown/

    1. La mine a contat in primul rand cam am plecat de la Baia Mare la Cluj. Desi tot aceeasi tara, oameni noi, totul diferit.
      Apoi a fost Olanda ca Erasmus..iar acum Anglia.

      Ma bucur sa aud asta (legat de iubitul tau)! :)) asa e cel mai fain, asa si trebuie!

      Multumesc mult! Sunt putin crispata ca se holbau altii la mine, dar trece :)))

      Te pup!

  3. Ei eu sunt acasa si nici ca as mai pleca vreodata undeva, pe acolo nu simti ca traiesti doar supravietuiesti intr-o amorteala pentru un ban in plus si speri sa devii cu timpul ca ei nepasator, ideea e ca mie nu prea mi-a iesit chestia asta si ma bucur ca m-am trezit la timp.
    Acum traiesc, nu
    supravietuiesc!!!
    Frumoase poze si mult succes cu blog-ul!

    1. Stii ca eu am o cu totul alta parere. Eu am apucat sa ma acomodez usor in Anglia si ma simt bine, insa dupa ce am terminat facultatea colegele au plecat in alte orase iar eu am inceput serviciul, unde iar a trebuit s-o iau de la inceput cu ‘prietenia’. N-a trecut nici un an… de-aceea nu pot sa spun ca am o prietena asa buna cum am in Romania,veche de 15 de ani. Aici e diferenta.
      Dar e asa cum spui tu, trebuie sa traiesti nu sa supravietuiesti. Oriunde ar fi asta. Iar banii nu ar trebui sa fie pe primul loc.

      Iti multumesc!

      Si mult succes celor mici! Mereu vad poze cu ei, mereu fericiti si plini de viata! 🙂

  4. Stiu despre ce vorbesti, nu ma mut tare des, m-am mutat o data si bine 4 ani in urma din Moldova in SUA si intr-adevar prieteniile nu se mai leaga atat de usor ca o data.

    1. E fain ca tu o ai si pe sora ta langa tine, cu care poti impartasi discutiile, shoppingul…si tot ce tine de fete 🙂

      Pupici!

  5. Cred ca toamna si ploaia sunt momentele care iti induc astfel de ganduri si emotii… si eu devin sentimentala si melancolica in astfel de zile 🙂
    Foarte frumoasa combinatia creata… port des un sal pe post de capa, peste pulover sau rochie, unul chiar cu print tartan si ador cum vine <3 Looking great!

    1. Asa e! Ma simt ca intr-o poezie de-a lui Bacovia uneori. :))
      Multumesc! Am vazut si eu ceva poze cu o tinuta de-a ta cu um fel de poncho peste si tare mi-a placut 🙂

  6. Eu inteleg foarte bine ce spui. Si eu am plecat din tara acum 4 ani si merg in tara cam la fiecare 4 luni; e un fel de “reconectare” la locul de unde vii. Am avut in tara prietene, credeam eu, foarte bune, unele, care s-au dovedit a fi o catastrofa in momentul in care am nascut :))) nu stiu de ce si pana la urma nici nu conteaza. Cea mai buna prietena a mea e si cea care m-a chemat aici si cu care sigur mentin legatura (si ea tot aici e :)). Face insa parte dintr-o alta cultura, “emancipata” cum spun ele; uneori usor feminista in sensul rau chiar :))) Si mai am o prietena, mamica, de care m-am apropiat foarte greu pentru ca ea s-a temut sa lege o prietenie din motive clar explicabile. Femeile sunt oricum, cred eu, uneori, foarte rele. Si aici, in tara in care ma aflu eu, intervine si o oarecare comoditate, nu stiu, o oarecare indiferenta fata de reactiile celorlalte in momentul in care se deschide gura. Au chiar tendinta directa de a-i spune uneia in fata ca e proasta, ca uite asa, au ele o pata pe creier. Noi, romancele, suntem mai dragute, subtile, educate, inimoase. Nu e cazul aici in mare parte. Pai ele isi lasa acasa copilul nou – nascut sa bea o bere, 2, 10 cu fetele, sau isi anunta barbatul ca ele isi iau campii daca nu au o zi pe saptamana in care sa petreaca singure noptile. Eu nu ma pot identifica cu asa ceva. Banuiesc ca uneori mi se si vede un zambet in coltul gurii si asta deranjeaza. A, si nu in ultimul rand, pentru ele “moda e diaspora”, frate! cum a zis cineva. Daca le arati un Cosmo, cred ca-i programul tv!! Asa ca de “Sex and the City” nici nu mai e cazul sa vorbim :))) desi, au un program pe care difuzeaza chestii pentru fete (sixx) pe care l-au fondat (Doamne ajutaaaa!!!) acum un an, pentru ca probabil inainte nu se uita nimeni la el. Pai ei se uita la emisiuni “telectuale” de genul: Mama la varsta adolescentei (cu prima menstruatie si primul copil!), una cu niste babalaci libidinosi care se tot plimba sa agate fatze prin SE Europei (super jenant pentru mine!), si asa mai departe! Si au inceput, tot acum 2 ani, o emisiune a unui designer (G.M. Kretschmer), “Shopping Queen” se numeste, unde la invata sa se imbrace. Este uimitor ce fac ele cu 500 de euro. Mai nou s-au mai cizelat, dar initial pe bune ca te lua cu tremuriciul, pe bune :))))))) Ei, ce sa zic. Sunt foarte incantata!

    1. Foarte interesant ce-mi spui! E si diferit pentru ca sunteti mamici si chiar nu stiu cum e in situatia asta. Dar ce sa zic.. mi-ai spus niste lucruri noi..si la unele nu ma asteptam! (Referitor la celelalte mamici)

      1. Da, pai si eu am fost socata cand am auzit-o pe o tipa care era gravida in luna a 9-a spunand ca ea abia asteapta sa isi intarce copilul ca sa bea si ea un pahar de sampanie. Este, probabil greu de crezut ca asemenea lucruri sunt reale. Din pacate sunt si nu e de mirare ca nu sunt in stare sa formeze prietenii, majoritatea…

Leave a Reply